Get Adobe Flash player

Galescu s-a intors din leaganul lumii

Temerarul Coco Galescu a revenit marţi în patria gugulanilor, după expediţia africană în care a cucerit Kilimanjaro.

Galerie foto

Alpinistul a rememorat, în exclusivitate pentru Jurnal de Caraş-Severin, principalele momente ale aventurii africane. Aceasta a început cu o săptămână de aclimatizare, după care s-a trecut la ascensiunea pe un traseu tehnic, destinat doar căţărătorilor profesionişti.

„În ultima zi, la 4.600 de metri, la minus 20 de grade, am ieşit la 12 noaptea din cort, un şir de montaniarzi cu luminile frontale pe cap, îndreptându-ne spre creasta finală. Mai aveam cam 15 kilometri până pe vârf, cu o diferenţă de nivel de 1.300 de metri, destul de mult pentru o singură etapă. Am mers foarte încet, şerpuit, iar la un moment dat am ajuns pe o creastă expusă, unde bătea foarte tare vântul şi a trebuit să strângem din dinţi. Spre dimineaţă, după aproape şase ore de mers, am ajuns la 5.500 de metri, unde peisajul era incredibil – vârful plutea în mijlocul unui ocean de nori. După încă o oră, am ajuns să punem mâna pe panoul care marchează vârful Uhuru Peak şi cei 5.895 de metri ai săi“, a povestit Coco Galescu, adăugând că singurul sentiment pe care-l poţi avea acolo este acela de libertate absolută, cu un întreg continent la picioare.

Expediţia africană nu a însemnat doar cucerirea muntelui Kilimanjaro, ea având şi o latură culturală şi de agrement, cu vizitarea parcurilor naţionale Serengeti şi Ngorongoro şi a sitului arheologic Olduvai, acest din urmă loc impresionându-l pe Coco Galescu.

„Olduvai este leagănul umanităţii, locul unde s-au descoperit cele mai vechi oseminte umane. Această călătorie mi-a dat şansa de a mă regăsi în călătoria mare a speciei umane, am avut sentimentul că genele mele îmi spuneau că am venit acasă“, povestea, emoţionat, alpinistul.

Pentru viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat, Coco Galescu are în plan şi cucerirea celui mai înalt vârf din Australia, ocazie cu care ar încheia un ciclu început acum două decenii, dar şi punerea într-o altă lumină a expediţiei lui Emil Racoviţă pe nava Belgica, la Polul Sud, despre care se ştie foarte puţin, subiect asupra căruia vom reveni într-o ediţie viitoare.

Nina Curiţa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Blue Captcha Image
Refresh

*