Get Adobe Flash player

In amintirea unui om al Invierii

Primul episcop al Caransebeşului de la reactivarea acestei istorice eparhii în 1994, Emilian Birdaș, de la a cărui trecere la cele veșnice s-au împlinit sâmbătă 18 ani, a fost comemorat în biserica „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, necropola ierarhilor caransebeşeni. În memoria acestei mari personalități bisericești, Prea Sfințitul Lucian și primarul Marcel Vela au plantat un nuc în curtea Episcopiei, știut fiind faptul că episcopul Lucian Birdaș îi primea pe credincioși sub umbra unui nuc bătrân, care astăzi nu mai există.

„Cu mare drag îmi aduc aminte de clipele în care, ca tânăr viceprimar, stăteam sub nucul bătrân și gândeam cu Prea Sfințitul Emilian cum va crește o catedrală în Caransebeș. A fost un dascăl pentru noi toți, un adevărat părinte și pentru preoți și pentru mireni”, a spus Marcel Vela.

Pentru județul meu, anul acesta are mai multe conotații decât cele legate de alegerile europarlamentare și prezidențiale, care pare-se că oferă miza acestui 2014. Unul dintre ele mi-a trecut zumzăind prin ureche, și anume referitor la aniversarea a 20 de ani de la reînființarea Episcopiei de Caransebeș, unitate cu tradiție românească din anul 1865, iar cu tradiție mixtă româno-sârbă, chiar din sec. al XIV-lea. Nu doar despre asta doresc să scriu, pentru că o vor face alții cu multă convingere și acreditați în acest sens. Istoria nu este doar fapte, ci oameni, care înnădesc faptele, dându-le un sens și un scop. Contemporaneitatea ne-o demonstrează. În urmă cu 20 de ani, mitropolitul nostru, Nicolae Corneanu, dădea sens unei dorințe mai vechi, de reînființare a episcopiei de Caransebeș, trecută în uitare prin decretul comunist din anul 1948. Episcopul de atunci, Veniamin Nistor, murea ca martir și era înmormântat în Alba Iulia, la un schit smerit de la periferia orașului. Din același pământ, reavăn încă, al unității naționale s-a plămădit cu arhierie și primul episcop al reînființatei episcopii, anume Emilian Birdaș. Destin sau rânduială? Dumnezeu știe, însă odată cu acest om-personalitate a înviat și episcopia noastră, rămasă în uitare.

Deși născut în Maramureșul străbun, a trecut ascultător și demn prin toate etapele vieții, ale ierarhiei, servind în mai multe zone ale țării, însă cel mai mult a rodit în Transilvania și Banat, unde a reînființat Episcopia de Alba Iulia în anul 1975 și cea de Caransebeș în anul 1994. Despre această personalitate, care s-a împăcat cu viața și s-a unit cu veșnicia în Banatul nostru, se pot scrie o mulțime de lucruri. Un grande al culturii românești, un om al Învierii, un biruitor al eșecului și al resemnării. Părintele Arsenie Boca le spunea celor ce-l căutau: Vreți preoți buni? Nașteți-i! Pentru noi, cei din Caraș–Severin s-au născut, iar unul dintre ei a fost pomenit sâmbătă, 5 aprilie 2014, în toate bisericile, în semn de recunoștință și aducere aminte. Mă alătur și eu cu un crâmpei de rugăciune și cu o tolbă de recunoștință, pentru acest om care a mânuit, lângă alții, istoria acestui județ. Să fie destin sau rânduială? Pregetați și dumneavoastră…

Dumitru Cărăşanu

Sursa: http://www.caon.ro/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Blue Captcha Image
Refresh

*