Anul acesta, Târgul de carte Gaudeamus Radio România s-a văzut şi de la Caransebeş

 

 

Sunt o mare amatoare de lectură. Îmi place să citesc. Având o obsesie pentru Numele trandafirului, a lui Umberto Eco, prefer să îmi cumpăr cărţile. Cu toate acestea, m-am adaptat (cu greu, recunosc) şi la epoca modernă, care îţi oferă cărţi într-o multitudine de formate compatibile cu dispozitivul pe care îl ai la dispoziţie pentru a le citi. Pe de o parte, e un lucru bun, deoarece se limitează defrişările (…măcar pentru acest capitol! La o cercetare nu foarte aprofundată, am constatat că de la inventarea ei, în jurul anul 200 î.Hr., şi până azi, materialul de bază în producerea hârtiei a rămas lemnul). Cu toate acestea, încă prefer să citesc o carte ţinând-o în mână, apreciindu-i greutatea, savurându-i mirosul şi zgomotul imperceptibil făcut de fiecare filă întoarsă înspre stânga…
Şi cum îmi place să ştiu cine ce mai scrie în zilele noastre mult prea ocupate de Pandemie (evenimentele culturale caransebeşene, şi aşa puţine, au fost limitate la… zero), un târg de carte este locul de unde se află astfel de lucruri. Cel mai mare târg de carte din România este Gaudeamus. De la prima lui ediţie, în 1994, an de an prestigiul său a sporit. Deoarece, de cele mai multe ori, se desfăşoară la Bucureşti, pentru noi, oamenii din provincie amatori de carte, participarea la acest târg presupune un efort atât financiar, cât şi fizic, fiecare având un loc de muncă, familie etc. Printr-o conjunctură favorabilă, am putut vedea cu ochii mei ce înseamnă Gaudeamus în 2013. Cred că este visul oricărui iubitor de carte, al oricărui scriitor sau scriitoare, al oricărei edituri – lume multă, oameni care prezintă cărţile altor oameni, edituri care se întrec în reduceri, scriitori obosiţi şi fericiţi de semnat atâtea autografe şi cărţi, foarte multe cărţi! Pot spune că, după o săptămână de dus la Romexpo în fiecare după-amiază, plus o sâmbătă şi o duminică petrecute acolo de la deschidere şi până când am fost invitată afară, am simţit o oboseală fericită de la atâtea cărţi…
Apoi, nu am mai putut participa la acest târg… până anul acesta. Da, anul acesta Gaudeamus Radio România s-a mutat cu totul în online. Aşa că, spre bucuria mea maximă, am avut posibilitatea de a asista la lansări de carte desfăşurate în direct pe internet, unde am putut adresa întrebări scriitorilor – întrebări care au primit răspuns în direct şi aprecieri ulteriore în social media.
Pagina de internet a târgului a fost foarte bine organizată. Mi-am ales evenimentele care m-au interesat, am selectat „particip” şi reţeaua de socializare (Facebook – dacă e voie să scriem) mi-a amintit periodic de acel eveniment, ceea ce este foarte important pentru mine. Dacă două evenimente s-au suprapus, pe unul dintre ele am avut posibilitatea de a-l urmări înregistrat.
Pe lângă lansări de carte, au fost concursuri, mese rotunde, dezbateri pe diferite subiecte etc., în total vreo 200 de evenimente din care a fost imposibil să nu găseşti ceva care să îţi placă. Totodată, au fost create standuri virtuale de vânzare de carte, de unde ai putut să alegi dintre mii de titluri, la preţuri mai mult decât rezonabile.
Fără să stau să număr, Editura Eikon din Cluj-Napoca mi s-a părut ca fiind „campioana” evenimentelor online. Pentru mine, evenimentul cel mai important a fost lansarea volumului Nu sunt eu, al doamnei Maia Morgenstern, apărut la Editura Litera şi lansat online în prezenţa autoarei.
Cu siguranţă, amploarea târgului nu a fost la fel de mare în mediul online (mi s-a părut că a fost tratat un pic superficial de către marile edituri sau marii scriitori), însă eu mi-aş dori ca organizatorii să ia în calcul, pe viitor, desfăşurarea lui în ambele variante.
Christina MECAP

Sursa: https://www.7-zile.com/anul-acesta-targul-de-carte-gaudeamus-radio-romania-s-a-vazut-si-de-la-caransebes/