Lemnul, în expoziția marilor întrebări

„Un artist într-o continuă frământare, dar care are puterea de a crea!”, a fost caracterizarea făcută de managera muzeului din Caransebeș, Diana Țîrdea, lui Bata Marianov.

Încercând să-și definească propria expoziție, artistul consideră că cheia acesteia rezultă chiar din titlul ei, metaforă greu de explicat. „Între a nu explica nimic despre ceea ce faci în artă este la fel de impropriu ca atunci când explici prea mult. Undeva, la mijloc, se află o cheie care, de cele mai multe ori, se află în titlu. În cazul de față, scuturatul pomilor din Rai sunt întrebările pe care noi ni le punem despre noi înșine: cine suntem, de unde venim și încotro mergem? Astea sunt întrebările esențiale. Ce facem noi când punem întrebări? Nimic altceva decât să scuturăm pomii ca să vedem ce fel de ionatan pică din pomii din Rai. Și dacă mușcăm din el, rezultă ceea ce se întâmplă cu noi acum.”, afirmă artistul convins că viața e frumoasă indiferent prin ce trecem de-a lungul ei. Asta în ciuda faptului că există o realitate cotidiană de care nu putem scăpa într-o lume în continuă schimbare. De aceea e lucru mare să avem puțină normalitate.

Fin observator al vremurilor pe care le trăiește, Marianov sculptează timpul în opera sa.
O spune senatorul Marcel Vela despre artistul care, în opinia sa, a încercat să facă o lume mai frumoasă și să-și lase amprenta asupra timpului. Un om fabulos, pe care-l cunoștea acum 23 de ani. Vela era prefect al județului, iar întâlnirea sa cu Bata Marianov s-a produs la scurt timp după ce a revenit din prima sa vizită la New York. Ziua de 11 septembrie 2000, cu fix un an înaintea prăbușirii turnurilor gemene, îl găsea pe Vela privind cerul ce abia se zărea printr-un mic culoar abia deschis în mijlocul betoanelor. Asta răscolea gena sa de nepot de țăran de undeva din Europa, unde forma este lină și plăcută într-un Banat de Munte cu cer larg și luminat. Betoanele însă i-au lăsat și un mic culoar spre o galerie de artă pe geamul căreia, cu litere de un metru, era scris numele lui Brâncuși. Atunci și-a promis sieși că, dacă va putea să ajute un nou Brâncuși sau să susțină arta, o va face fără ezitare. Peste câteva zile, noul Brâncuși îi bătea la ușă. „Datorită lui Bata Marianov, Caransebeșul este singura localitate din țară unde se găsesc 136 de sculpturi monumentale, câte 33 în lemn, marmură, andezit și travertin, alături de cele de for public. Când l-am cunoscut, dorea reabilitarea parcului internațional de sculptură de la Gărâna. Apoi, în postura de primar și încurajat de colegi, am inițiat parcul similar de la Caransebeș, care s-a ținut în 15 ediții. L-am convins pe Bata Marianov să se mute în Caransebeș. Aici și-a făcut un mic univers, iar orașul a devenit un loc unde sculptorii să poată crea!”, a spus Vela.

Consilierul județean Ioan Cojocaru l-a cunoscut pe artist pe când conducea casa de cultură din oraș. Datorită lui, sculptori din toată lumea și-au lăsat la Caransebeș măsura talentului lor, iar simpozionul de sculptură a devenit cel mai mare din sud-estul Europei. „Artistul iubește Caransebeșul dacă a lăsat Germania, Timișoara sau Gărâna pentru oamenii de aici. Aici se simte acasă, și-a făcut casă și atelier în aceeași clădire, e vizitat cum era vizitat Brâncuși, pentru că știe să fie gazdă bună. De când îl cunosc, mi-am dorit să-i fiu cât mai aproape și să-l înțeleg cât mai bine. Datorită lui am reușit să cunosc trei oameni care m-au marcat: Pavel Șușară, Dieter Cotoșman și Ioan Cărmăzan!”, sunt cuvintele lui Cojocaru.

Senatorul Marcel Vela a propus ca, în viitorul cât mai apropiat, lui Bata Marianov să-i fie acordat titlul de Cetățean de onoare al județului. Idee salutată numaidecât de consilierul Ioan Cojocaru ca pe un act de dreptate față de artistul deja Cetățean de onoare al Caransebeșului și laureat, anul acesta, cu marele premiu al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

JCS-Ionel Ivașcu

Sursa: https://caon.ro/lemnul-in-expozitia-marilor-intrebari/2415774/