„Medicul era nepotul episcopului Ioan Popasu și văr primar cu Titu Maiorescu. S-a așezat la Caransebeș în 1894 ca profesor de igienă și medic la Institutul Teologic Pedagogic Diecezan, ulterior devenind medic curant pentru românii de aici. În 1882, își pregătea teza de doctorat la Viena și era președintele Societății Științifice Academice «România Jună» care și-a propus să scoată un almanah literar. Manuscrisul «Luceafărul» era la Titu Maiorescu. Acesta l-a trimis medicului la Viena și a apărut în Almanahul editat în aprilie 1883”, afirmă prof. Brătescu.
În vara acelui an, mintea poetului se tulbură și este internat într-un sanatoriu din afara Bucureștiului aparținând medicului Șuțu. Apoi Eminescu e trimis la Viena, sub supravegherea medicului Constantin Popasu. Acesta va rememora amintirile legate de marele poet în sala de festivități a Liceului Traian Doda de la Caransebeș. Luna aceasta se împlinesc 100 de ani de la conferința sa despre Eminescu, al cărei text s-a pierdut. Au rămas urme în „Foaia Diecezană” și mărturii ale medicului. „Am ținut să amintesc aceste lucruri pentru că pe 7 ianuarie s-au împlinit 90 de ani de la moartea medicului Popasu, iar în aprilie se vor împlini 140 de ani de la publicarea poeziei «Luceafărul»”, a încheiat prof. Brătescu.
Un alt caransebeșean, scriitorul Petru Vintilă, într-un roman cronologic dedicat lui Eminescu, scrie că medicul Popasu l-a avut ca prim pacient pe Eminescu. Astăzi, el este Luceafărul poeziei românești.
JCS-Ionel Ivașcu
Sursa: https://caon.ro/luceafarul-unui-medic-caransebesean/2404155/