Get Adobe Flash player

Spectacolul montan al acestui traseu turistic este de un pitoresc deosebit față de alte trasee care pătrund spre Munții Țarcu. Este plăcut să încercați și alte trasee turistice, pentru a cunoaște mai bine zona și pentru a câștiga un plus de experiență.
Traseul începe din partea de sud a municipiului Caransebeş, din şoseaua ce duce spre Băile Herculane. Ajunşi în dreptul podului ce înlesneşte traversarea pârâului Zlagna, urmaţi spre stânga Drumul Comunal 12, acum asfaltat, ce duce spre satul Zlagna. La ieşirea din oraş, drumul trece pe lângă Cimitirul Catolic, traversează Şoseaua de centură a oraşului, apoi şerpuieşte printre fâneţe şi tufişuri de tot felul. După mai bine de trei kilometri de mers, întâlniţi un pod peste un mic afluent al pârâului Zlagna.
Ajunşi la intrarea în sat, nu depăşiţi nicio casă şi urmaţi drumul la stânga, înainte de prima clădire. Un urcuş puternic şi câteva serpentine vă conduc pe Dealul Zlagnei. Acesta prezintă în partea superioară un platou mare, unde se găseşte terenul de sport al celor din Zlagna şi Zerveşti. Traversaţi terenul, schimbând direcţia de mers spre dreapta, est, păstraţi coama dealului, căutaţi să prindeţi singurul drum în zonă şi veţi ajunge în Poiana Narciselor. În partea stângă, în vale, printre pomi, veţi zări acumularea de apă Lacul Zerveşti.
În baza Legii Nr. 5 din 6 martie 2000, Anexa Nr. 1, privind Zonele naturale protejate de interes naţional şi monumente ale naturii, printre cele 47 de obiective de acest fel aflate pe teritoriul judeţului Caraş-Severin, se află şi Fâneaţa cu Narcise Zerveşti, ce se desfăşoară pe o arie de 40 de hectare. Deci, având acest regim de Zonă naturală protejată de interes naţional, ruperea narciselor şi degradarea zonei sunt interzise. Veţi călca cu respect, urmând drumul ce străbate poiana în direcţia sud-est. Veţi lăsa în urmă mai multe drumuri ce coboară în stânga, spre satele Turnu Ruieni şi Borlova, iar în dreapta în valea râului Zlagna.
În continuare, pădure rară cu unele luminişuri, cu un urcuş uşor şi păstrând mereu coama dealurilor, veţi trece pe lângă Releul T.V., Cota 400, din apropierea satului Borlova.
După ce depăşiţi partea din amonte a satului Borlova, care se află în stânga, în vale, destul de aproape, şi lăsaţi în urmă câteva drumuri laterale, vă aşteaptă un urcuş pronunţat, prin pădure, pe la obârşia a trei văi seci, Ciurila, Maliţa şi Valea Mare, şi ajungeţi în zona împădurită numită Culmea Mare. Aici se termină drumurile şi în continuare aveţi doar o potecă.
De aici începe frumosul, sălbăticia primei jumătăţi din traseu, adică până la Cucuiul Fântânelor, deoarece veţi umbla „teleleu pe coclauri” şi vă veţi bucura de farmecul acestui traseu inedit.
După ce depăşiţi pădurea din Culmea Mare, ajungeţi la obârşia Văii Dobreasca, cu apă, de unde vă puteţi aproviziona, dacă coborâţi ceva mai la vale, spre stânga. Revenind, menţineţi linia de creastă şi schimbaţi direcţia de mers, spre stânga, spre nord-est, şi, ieşind din pădure în golul alpin, ţinta este Vârful Dobreasca, de 978 de metri, care se vede foarte aproape. În Vârful Dobreasca schimbaţi iar direcţia de mers, spre dreapta, sud, şi străbateţi golul alpin în coborâre uşoară, menţinând linia de creastă, pe urmă, printr-o pădure scurtă şi rară, ajungeţi pe Dealul Măgura, apoi iar o pădure mică şi ajungeţi pe Dealul Barburu, coborând în şeaua din faţă şi urcând în direcţia stânei care se vede pe Dealul Barburu. Atât pe Măgura, cât şi pe Barburu se văd şi urme de motociclete pe iarbă. Lângă stâna părăsită şi destul de mare de pe Barburu, unde se poate sta în caz de timp nefavorabil, sunt doi pruni, un păr şi un nuc mare. Cărarea, bine conturată, porneşte mai departe, chiar de sub nuc. Se intră imediat în pădure, cărarea e vizibilă, iar un urcuş uşor vă scoate în Poiana Pojorâta. Aici, ATENŢIE! La intrarea în poiană se formează un drum la dreapta, care coboarâ în vale, pe care trebuie să îl evitaţi! În poiană schimbaţi direcţia la stânga, prin iarbă, fără cărare, iar la capătul celălalt al poienii, din nou schimbaţi direcţia de mers, spre dreapta, intraţi în pădurea cam fioroasă, căutaţi să prindeţi cărarea şi menţineţi linia de creastă, în direcţia sud-est. Străbateţi pădurea cam în 30 de minute, ieşiţi în golul alpin şi atingeţi Vârful Cucuiul Fântânelor, la Cota 1.184 de metri. În partea stângă, vârful prezintă pante abrupte şi este împădurit, iar în partea dreaptă câteva tufişuri şi mai mulţi bolovani, din vârf şi până la bază, la Cota 1.000 de metri, unde se găseşte Poiana Fântânelor, foarte mare, puţin înclinată spre vest şi mai mult lipsită de iarbă. Aici, în poiană, la baza muntelui, un puternic izvor şi-a făcut apariţia, mai jos acesta devenind pârâul Fântânelor. Localnicii din satul Vârciorova au amenajat acest izvor cu debit mare, construind din beton un vălău (jgheab) mare, pentru adăpatul animalelor. Pe aici este drumul de trecere a turmelor de oi, spre stânile din poienile înşirate la poalele Muntelui Ţarcu şi chiar mai departe. Acum, pe acest drum, foarte lat, se poate merge cu tractorul, de la Vârciorova până la Staţia Meteorologică Cuntu.
Pe stâncile de lângă izvor, şi chiar pe vălău, se poate vedea marcajul turistic, punct albastru, marcaj ce vine de la Cuntu, prin Poiana Strigoniu, Poiana Fântânelor, Poiana Padeş, şi ajunge până în satul Vârciorova, pe o distanţă de mai mult de 20 de kilometri. Acest marcaj l-am executat eu, în vara anului 2008, ajutat de câţiva membri de la Clubul Montan din Caransebeş.
Deci, ajunşi în Vârful Cucuiul Fântânelor, vă puteţi aventura să coborâţi anevoios printre bolovani, spre dreapta, faţă de direcţia de mers, să vă aprovizionaţi cu apă de băut şi să continuaţi apoi pe drumul marcat cu punct albastru, până la Cuntu, aceasta fiind o variantă. Varianta a doua – din Vârful Cucuiul Fântânelor, să continuaţi să mergeţi înainte, pe golul alpin, în direcţia sud-est, încă vreo 400 de metri, până pe Vârful Dosul Mare, la 1.170 de metri, după care, mergând înainte şi apoi puţin spre dreapta, prin pădure, configuraţia terenului vă obligă să coborâţi tot în drumul marcat cu punct albastru, ce vine din Poiana Fântânelor.
Odată ajunşi pe acest drum marcat, orientarea în teren nu mai ridică probleme, pentru că drumul, foarte lat, vă conduce până la Cuntu.
Veţi trece printr-o pădure întunecoasă şi răcoroasă, mergând aproape orizontal, până în Poiana lui Todi. Depăşind această poiană, drumul urmează coama dealurilor, uneori pe la liziera unor păduri rare şi, după un ocol mare spre stânga, ajungeţi în Poiana Golieşu, la obârşia Văii Irighiş, aflată undeva în dreapta.
În Poiana Golieşu, chiar lângă drum, un izvor vă taie calea, captat într-un vălău (jgheab) pentru adăpatul animalelor, de unde vă puteţi aproviziona cu apă de băut.
Drumul urmează direcţia est şi uşor sud-est, ocolind pe curba de nivel Vârful Pleaşa Mare, de 1.413 metri, coborând uşor pe Plaiul Vârciorovei, timp de vreo 30 de minute, până în Poiana Strigoniu, la Cota 1.026 de metri. Cum se intră în poiană, se observă venind din partea dreaptă alt marcaj turistic, cruce albastră, ce porneşte din satul Feneş, pe Valea Râul Lung, pe la aşezarea Plopu şi Poiana Zloaba. Din Poiana Strigoniu, ambele marcaje, punct albastru şi cruce albastră, însoţesc drumul până la Cuntu. Se străbate în lungime marea Poiană Strigoniu, treceţi pe lângă o stână şi, în urcuş uşor, ieşiţi din poiană.
La capătul opus al poienii intraţi în pădure în urcuş mai pronunţat, pentru că trebuie recuperată diferenţa de nivel de 430 de metri între Poiana Strigoniu şi Cuntu. Drumul, cu câteva serpentine, este foarte bolovănos şi veţi regreta umbra şi răcoarea pădurilor. Din Poiana Strigoniu, în 30 de minute ajungeţi la Staţia Meteorologică Cuntu, unde ia sfârşit excursia sau aventura, depinde cum vă simţiţi după un efort de 8 până la 10 ore, pe acest traseu turistic.
Mircea SOCACIU