Get Adobe Flash player

De la administraţia austro-ungară la cea românească

CARANSEBEŞ – Expoziţia documentară găzduită sub acest generic, a fost vernisată recent la Galeria de Artă „Corneliu Baba“ din municipiul de pe Timiş şi Sebeş. Pentru prima oară au fost expuse publicului un număr de 60 de documente puse la dispoziţie de Serviciul Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale, reproduceri realizate la o scară mai mare decât cele originale.
 
 
Expoziţia a fost deschisă de directorul Casei de Cultură „George Suru“, Ioan Cojocariu, care a a spus că momentul de acum 100 de ani, al unirii Banatului cu ţara, ar trebui tratat cu toată seriozitatea: „Expoziţia îşi doreşte să scoată la lumină, prin documente, frământările de dinainte de Unire, ca şi pe cele de după acest eveniment. Ea arată bine, este bine realizată, şi cu siguranţă va circula prin unele parohii vrednice de laudă, după care, poate, va mai fi dusă în şcoli, iar la sfârşit ea va fi cu siguranţă păstrată, pentru a putea fi găsită şi văzută de alte generaţii, care vor afla cum trăiam noi la acel mare moment al Unirii din 1919“.

Intenţia organizatorilor a fost tocmai surprinderea acestui moment, al trecerii de la o administraţie la alta, ilustrată prin documentele epocii, aşa cum a explicat Ovidu Roşu, şeful Serviciului Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale: „Este vorba despre sfârşitul unei lumi şi începutul alteia, fiindcă cei care au fost aici vreme de 200 de ani au trăit în Banat, dar erau în Austria, în Imperiul Habsburgic şi apoi în Austro-Ungaria, iar bănăţenii abia din 22 iulie 1919 au fost în România, nu din 1 Decembrie 1918. În expoziţie sunt cuprinse documente de dinainte de luna iulie 1919, dar şi din perioada imediat următoare“.

Istoricul Constantin Brătescu s-a referit, de asemenea, la manifestările organizate de municipiul Caransebeş pentru marcarea evenimentului, pe care l-a numit „Centenarul Bănăţean al Unirii cu Patria-Mamă“: „ Nu trebuie să uităm faptul că administraţia maghiară în Banat a continuat în părţile Caraş-Severinului până spre jumătatea anului 1919, cum nu trebuie să uităm nici că administraţia maghiară era oficializată prin Tratatul de la Belgrad, din 13 noiembrie 1918, şi abia Conferinţa de Pace de la Paris hotărăşte ca Banatul să revină României, pentru că votul de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, a fost ignorat de către marile puteri europene, cele ale Antantei, şi abia mai târziu, datorită intervenţiei hotărâte, de lungă durată, a Guvernului României, a diplomaţilor români, Banatul a fost alipit patriei, şi nu în totalitatea lui, o treime din el, Torontalul şi o parte din fostul Comitat Timiş, fiind dată drept scut pentru capitala Belgrad, Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor”. Brătescu a mai adăugat că Banatul, din păcate, este în continuare ignorat în tratatele şi manualele de istorie din ţară.

Au mai ţinut discursuri Casian Ruşeţ, secretar eparhial al Episcopiei Caransebeşului, şi generalul de brigadă Cristian Dinulică. Manifestarea a fost completată cu un minirecital la pian al Anei Jurj, elevă în clasa a VIII-a la Colegiul Naţional „C.D. Loga“. Expoziţia documentară a fost organizată de Primăria Caransebeş, Casa de Cultură „George Suru“ şi Serviciul Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale.

A.G.

Sursa: http://www.caon.ro/de-la-administratia-austro-ungara-la-cea-romaneasca/2293404